Povestea nasterii Yvonnei

nastere cu final fericit ...

fetelor, am revenit din spital, de ieri ...

spre dezamagirea mea si a tuturor tutunareselor, am nascut cu un alt medic, la alt spital ... nu stiu daca e cazul sa va povestesc, dar este o hotarare pe care am luat-o si pe care nu o regret nici o secunda

drul cu care am nascut, nu este asa "vedeta" ca dr T, dar este un medic de nota 20!

in urma unui control pe care l-am facut luni dimineata, cu acest dr, s-a constatat ca fetita are ~3.900, ca incepusem sa pierd lichid si mi-a recomandat cat mai repede cezariana

mi-a explicat ca procedura standard este ca sa te lase sa te chinui sa nasti, sa se dovedeasca ca nu poti ... si abia dupa aia sa te bage tot in cezariana ...

dupa indelungi dezbateri, cu tot neamul, am concluzionat ca aleg sa trec de fitzele de vedeta ale drului Tutunaru (eu am fost complet dezamagita de faptul ca in 6 ore cat am stat sambata in spital, m-a bagat in seama fix 10 minute CUMULAT) si o sa ma duc sa nasc cu acest dr, asa ca zis si facut ...

drul mi-a spus ca sa il sun sa-i spun ce hotarasc, cam pe la 12 imi iau inima in dinti si il sun, bun ... era la minister, dar se intoarce pe la 4, asa ca pe la 2 sa fiu la spital, sa fac foaia de internare, etc

mama a insistat sa mearga cu noi la spital, in drum spre spital mai vb cu drul si concluzionam (eu si sotul) ca e prea devreme si ne putem opri la shopping la IDM, el vroia sa isi ia cadou niste blugi, pe 4 fusese ziua lui, iar gravidoasa de nevasta nu apucase sa ii ia nimic

tin mine imaginea si acum, eu cu Mircea in fata, mama in spate, nu mai avea cuvinte, zicea intr-una hai sa mergem la spital daca asa a zis drul, ca voi sunteti nebuni, tre sa nasteti! Ne-am dus la magazin, a probat sotul cred ca vreo 5 perechi de pantaloni, pana cand ma plictisisem si zic: „hai o data, ca tre sa mai si nasc”, vanzatoarea incepe sa rada, „lasati-l dna, sa probeze daca ii plac”, „dna, dvs radeti, dar eu ma intalnesc cu drul sa nasc intr-o ora” ... brusc s-a ridicat dupa scaun, mi-a oferit locul si ma tot intreba „chiar nasteti??” (oare ii era frica ca o sa nasc acolo?)

mergem la spital, facem foaia de internare, mergem la garderoba, apoi sa ma interneze ... si am tot stat pe hol, pt ca drul a cam intarziat

luni, 5.02.07, la ora 16.45 a sosit drul pt operatie,

imi face repede formalitatile, fac cunostinta cu drul anestezist (eram in pat cu sonda pusa si nici nu am putut sa ii dau darea), desi aveam in mana banii, i-a luat drul si i-a bagat

intram in sala, ma dezbraca, ma da cu ceva rece pe spate, zice stai nemiscata ca infig acul ... ok, n-am simtit nimic ... asa tot sa nasti, incep sa imi amorteasca picioarele, zice „repede , intinsa, ca esti si mai plinuta si te urcam cu macarau dupa” ... amortesc in cateva minute, nu imi mai pot misca picioarele, drul se spala, isi pune un sort de musama, boneta pe cap, manusi ...etc (super strage sa iti vezi drul la bustul gol)

imi pun un paravan in fata sa nu vad ce imi fac ei in burta, incepe sa taie, simt ca ma misca, parca sunt cu barca pe lac, asa face burta mea, apoi se apasa cineva pe burta sa ajute la scoatere, simt ca ma dor coastele (nu amortisera) .. si opa ... gata o usurare ... la 17.35 (m-am uitat la ceas), nu a plans imediat, incepusem sa intru la banuieli, dar in 2-3 secunde a inceput bazaitul, cu care o sa ma obisnuiesc si imi va fi f drag

mai barfesc cu drul putin ... habar n-am ce ... ma coase, imi povesteste cat de artisitc m-a taiat

dupa ce s-a nascut mi-au aratat-o infasata, am vazut in capsor mic, o fata albisiosa si f sifonata si nemultumita de ce i se intampla, mi-au dta lacrimile, am mangaiat-o pe fata cu 2 degete si i-am spus ca o iubesc, a fost cel mai emotinant moment

la operatie dr mi-a zis ca aveam placenta aderenta si in cazul nasterii normale numai cu forcepsul imi putea scoate copilul

la 18.20 eram deja in salonul postoperatoriu, incep frisoanele, imi trebuie o patura, ba nu 3-4 simteam ca mor de frig (se elimina anestezia), cred ca am trmurat vreo juma de ora, a venit Mircea sa ma vada, a venit si mama ... mi-au adus geanta si gata, pleaca acasa, m-au abandonat acolo (nu avea voie sa stea acolo)

incep durerile crunte, se mai duce din efectul anesteziei, dau spaga la asistente sa ma drogheze sa nu ma mai doara asa de tare

dureri cumplite, ma ustura, groaznic ... nu ma puteam misca

iar peste 2 ore mi-au adus fetita, sa o pun la san ... ha! ti-ai gasit, eu nu aveam sfarcurile formate, ea nu stia sa suga, cosmar, cand incepea sa urle pe acolo ... eu nu ma puteam misca, greu a fost in spital cu ea, i-aumai dat asistentele sa manance formula cu seringa

a doua zi dimineata un al moment de cotitura, vine la noi asistena dupa tura de zi (se schimba tura la 7 dimineata si la 7 seara) si imi zice „hai sus, sa mergem pe salon”, eu bulbuc ochii la ea si ii zic „dar pe mine m-a operat ieri, nu pot sa ma scol”, hitlerista zice „da stiu, hai ridica-te” ... bai frate, cred ca a fost cel mai nasol moment din viata mea, atunci mi-am dat seama cata treaba fac muschii de la burta ... a fost cumplit pana m-am ridicat sa ma asez pe scaunul cu rotile, apoi mi-au trantit in brate toate catrafusele, eu disperata zic „vreau si copilul, sa nu il uitati”, ma cazeaza intr-o camera faina, cu inca 2 mamici, tot cu ceza, una cu o fetita nascuta prematur, groaznic de mica, de 1700g si inca un baietel cu 3200g, blond rau!

Imi era asa de frica sa ma asez pe pat, mi-era groaza de durerile de burta ... aceleasi senzatii le aveam si cand vroiam sa merg la buda ...

Aveam si tv in camera mereu pe acasa ... pt ca era cocotat sus pe perete si nu aveam telecomanda la el, asa ca a mers non-stop.

drul a venit sa ma viziteze de 2 ori pe zi, foarte dragut, cu sfaturi si glume, ca sa mai destinda atmosfera

totul s-a intamplat la municipal, echipa de dri si asistente a fost extraordinara, am dat si bani, dar in general dupa ce "serviciul prestat", asistentele de la nou-nascuti foarte saritoare, ne-au ajutat mult

pt dr numai cuvinte de lauda, nu ma asteptam sa reactioneze asa avand in vedere ca m-am dus chiar pe ultima suta de metri!

dupa operatie prima zi a fost groaznica ... nu te poti sa jos din pat, te doare ... dar e normal, doar e operatie, nu ora la SPA ... acum mi-e greu la schimbarea de pozitie, din picioare in culcat sau in stat pe scaun ...etc
dar la 3 zile de la operatie eu zic ca sunt f fresh :) iar ingerasul meu este foarte cuminte, mananca si doarme ... iar in somn se intalneste cu ingerasii pt zambeste asa de frumos, de te topesti

in loc de PS:
de ce m-a dezamagit tutu ... prefer sa nu imi mai aduc aminte, dar cred ca orice medic cu care esti in contact 9 luni de zile, are obligatia sa isi cunoasca pacientele, oricat de multe ar avea, daca face fatza, poate sa isi ia si 100.000, daca nu, profesional si uman ar fi sa stie cand sa spuna nu ... dar fiecare face cum crede

asta a fost povestea nasterii mele, iar acum ma duc la ingerasul meu